Europa sociopolitică

Pe fondul unei istorii a scolii americane de pictura Abstract Expresioniste, romanul relateaza povestea unui artist armean, Rabo Karabekian, veteran al celui de-al doilea razboi mondial, prins intr-o lume haotica formata din frinturi de imagini si coincidente stranii.

Putem vorbi despre romanul Cele patruzeci de zile de pe Musa Dagh ca despre o epopee moderna cu valoare parabolica, in care faptul istoric dobandeste o demnitate paradigmatica, in care intre indivizi si comunitati se stabilesc legaturile din totdeauna ale eposului, individul dobandind o constiinta a pasiunii sale prin societate, iar aceasta fiind slijita si mantuita, in grele situatii,prin fapta eroica a individului.

Premiul „Ion Creanga“ al Academiei Romane pe anul 2009
Premiul „Cartea anului 2009“, acordat de revista Romania literara, cu sprijinul Fundatiei Anonimul
Premiul revistei Convorbiri literare la sectiunea Proza pe anul 2009
Marele Premiu pentru Proza - Trofeul Mihail Sebastian
Premiul revistei Observator cultural pe anul 2009, la sectiunea Proza
Roman nominalizat la Premiile USR pe anul 2009, sectiunea Proza

Cantul lui Ahile reprezinta o repunere in scena a miticului razboi troian din perspectiva unui personaj crucial, dar care nu-si face aparitia prea des in epopeea lui Homer: Patroclu, eclipsat in Iliada de faimosul Ahile, „primul intre greci, puternic, frumos, izvorit din trupul unei zeite“. Exilat la curtea lui Peleu, Patroclu se indragosteste de fiul gazdei sale si al nereidei Thetis, semizeul Ahile. Cei doi cresc si sint educati impreuna de centaurul Chiron, cladind in timp o relatie puternica. Insa odata ce Thetis arata limpede ca nu priveste cu ochi buni dragostea fiului ei pentru un muritor si amandoi sunt tarati intr-un razboi lung si sangeros, tragedia pare gata sa se abata in orice clipa asupra lor.

Intr-o lume in care evenimentele ce separa cele doua ere au fost discutate, bogat interpretate, ecranizate, starnind valuri de atitudini, Testamentul Mariei reia povestea femeii care ajunge sa-si vada fiul, pe Iisus Hristos, rastignit. Istorisirea cuprinde insa un registru emotional foarte fin, alaturand tandrete, melancolie, uimire, dezamagire, manie, groaza, eschiva, stupoare, revelatie, toate invocate pentru a infatisa realitatea asa cum a trait-o personajul. Testamentul Mariei se naste asadar pentru ca femeia care deja simte ca viata-i incepe sa capete rezonanta de mit se crede datoare sa spuna adevarul asa cum l-a vazut. Iar marturisirea aceasta devine calea prin care Colm Toibin nu doar dezvaluie cititorilor o viziune subiectiva, ci si readuce din Istorie o femeie cu tot omenescul din ea.