Germania

„Relateaza cu detalii sfasietoare si cu formidabil talent literar agonia celui de-al Treilea Reich in fata atacurilor violente ale Armatei Rosii. Boyd Tonkin, Independent: Aceasta extraordinara lucrare ne face sa simtim haosul si frica de parca fiecare picatura de sange ar fi a noastra. Este mai mult decat o abordare umana; este frumos scrisa, bine documentata si nu se lasa din mana.“ - Simon Sebag-Montefiore, Spectator

Romanul lui Steve Berry incearca sa dea un raspuns imaginar unui mister real, care intriga lumea colectionarilor de arta de mai bine de jumatate de secol-locul unde e ascunsa Camera de Chihlimbar. Camera de Chihlimbar este una dintre cele mai mari comori realizate vreodata de om: o intreaga incapere faurita din ambra, de la cei patru pereti masivi la mobila lucrata cu finete. Comandata in 1701 de Frederick I al Prusiei, Camera a fost finalizata ulterior la Tarskoe Selo, orasul imperial rusesc. In 1941, trupele germane au invadat Uniunea Sovietica, pradand totul in cale si furand Camera de Chihlimbar. Dupa declansarea bombardamentelor Aliatilor asupra Germaniei, in august 1944, Camera a fost ascunsa. Si, in ciuda celor mai mari stradanii ale vanatorilor de comori si ale colectionarilor de arta din intreaga lume, camera nu a mai fost vreodata descoperita... pana acum.

Din intreaga creatie a lui Boll, Fotografie de grup cu doamna este, poate, cea mai coplesitoare fresca a Germaniei din timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial si din anii reconstructiei ulterioare, o lectura fundamentala pentru cei ce vor sa inteleaga o lume, cu obsesiile, orgoliile si fricile ei. In acelasi timp, este o emotionanta poveste de viata, avand-o in centru pe Leni Gruyten, o femeie puternica, prinsa in vartejul nebuniei razboiului. Prozatorul german adopta o tehnica narativa inedita: isi scrie romanul sub forma unei investigatii obiective asupra protagonistei, interogand personaje din jurul ei si relatand, astfel, pas cu pas, evenimentele ce ii marcheaza destinul. Imaginea de ansamblu obtinuta in cele din urma, asupra traiului cetatenilor obisnuiti pe teritoriul Germaniei in timpul razboiului si dupa sfarsitul acestuia, este colosala.

„Sunt clovn sau, denumirea oficiala a profesiunii mele, comic” – asa se prezinta Hans Schnier, artistul nefericit din perspectiva caruia este privita societatea germana din timpul si de dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial. Cu un cinism fermecator prin naivitatea pe care o ascunde si pe un ton de o ironie amara, clovnul lui Boll se implica intr-o disputa dinainte pierduta cu lasitatea, dogmatismul si ipocrizia Germaniei postbelice. Singur in apartamentul sau, beat, nefericit, ranit trupeste si sufleteste, dezamagit in dragoste, Schnier se confrunta cu propriile amintiri: o familie protestanta care-si trimite fiica in bratele mortii de dragul datoriei fata de „sfintul pamant german”, o iubita indoctrinata religios care il paraseste sub pretextul nevoii de a respira „aer catholic” . Tuturor acestora, Schnier le opune increderea neclintita in autenticitatea artei sale, refuzul de a spune altceva decit adevarul si dragostea pentru o singura femeie.

Imaginea publica a oricarui om consta nu atat in numele, cat in renumele fiecaruia, iar privilegiile, excluderile si oprobriile sociale sunt de multe ori oglindiri limpezi ale felului in care ne vad ceilalti. Microromanul lui Heinrich Boll vorbeste despre cat de fragila si vulnerabila este imaginea oricaruia dintre noi in confruntarea cu monstruoasa putere de manipulare a presei, despre importanta principiilor si a demnitatii intr-o lume impura si corupta, dar si despre pretul enorm pe care trebuie sa-l platim uneori pentru a ne rascumpara „onoarea pierduta“. Scrisa intr-un stil ce deconcerteaza prin limpezimea argumentelor si directetea mesajului, Onoarea pierduta a Katharinei Blum sau cum se isca si unde poate duce violenta (1974) este, inainte de toate, o carte despre agresarea intimitatii si naruirea valorilor personale, o carte care, in ciuda faptului ca a fost publicata cu mai mult de trei decenii in urma, se dovedeste uluitor de actuala.