Melanezia

Dupa sfarsitul Razboiului Rece, amenintarea terorismului international nu provoaca suficienta frica. Statul global are nevoie de o catastrofa iminenta pentru a-si controla cetatenii. „Negustorii fricii“ au inventat incalzirea globala. Ecoterorismul a intrat in actiune. Si provoaca: furtuni si inundatii, cutremure si tsunamiuri. In toata lumea s-a instaurat climatul fricii. Unde vom ajunge?

Elisa Robledo, o tanara profesoara de fizica, pastreaza un secret teribil. Totul a inceput in urma cu zece ani, pe vremea cand Elisa era eleva prestigiosului om de stiinta David Blanes. Aceasta, prin cercetari care au dus la descoperirea „teoriei corzilor“, a reusit sa faca posibila contemplarea trecutului: crucificarea lui Isus, perioada jurasica, precum si alte momente ale istoriei si ale evolutieie umanitatii. Dar lucrurile scapa de sub control, iar rezultatul este pe cat de neasteptat, pe atat de ingrozitor.

„«Fericit cel care, ca Ulise, a calatorit in jurul pamantului», spune un faimos vers. Ei bine, Ioan T. Morar a reusit o performanta care, la randu-i, ar trebui sa-si gaseasca homerul: el a calatorit la capatul lumii! A locuit vreme de doua luni intr-un paradis de o paralizanta frumusete, «o frumusete care se risipeste in gol», dupa cum o defineste autorul, incercand sa inteleaga alteritatea absoluta. Cartea de fata e o fabuloasa dare de seama a unui timp suspendat, a scufundarii intr-o lume in care cutuma reprezinta inca principala forta de organizare a vietii cotidiene si in care ritualurile stravechi (de la canibalism la geometria ascutita a dansurilor civilizatiei kanak) amintesc de stramosii aflati la doar o aruncatura de sulita. Ioan T. Morar a surprins Noua Caledonie intr-un moment in care, sub presiunea vremii, se pregateste sa sara – si o face cu gratie de felina tropicala – din lumea arhaica in cea postmoderna. Probabil ca peste citiva ani paradisul neocaledonian va fi doar o amintire. Pana atunci, sa ne bucuram alaturi de scriitorul care, departe de lumea dezlantuita, a avut norocul sa traiasca doua luni ca-ntr-un haiku boreal despre scoici, cocotieri, infinite plaje cu nisip alb si-o liniste de inceput de lume.“ - Mircea Mihaies

Hanna Bota si-a ales o destinatie de calatorie exotica – Arhipelagul Vanuatu, aflat la celalalt capat al lumii. Aici a admirat frumusetea insulelor, a ajuns in apropierea vulcanului activ Yasur si a incercat sa cunoasca modul de viata al diferitelor triburi. A locuit in colibe din bambus si frunze impreuna cu urmasii canibalilor, a ascultat povesti despre rituri si practici ceremoniale, obiecte-tabu, pietre sacre pentru inchinare si spirite bune sau rele. Iar in cele din urma a avut o revelatie: desi din Pacificul de Sud a disparut si ultimul canibal, adesea il vom regasi in batrana lume „civilizata”.

Comandantul Michel de Palma gaseste un cadavru a carui fata este ascunsa de o masca tribala infricosatoare. Sub ea, se afla o rana misterioasa; se pare insa ca n-a fost provocata de un glont.
Inconjurat de masti si cranii pictate, de Palma aude sunetele unui flaut venind de undeva de la etajele superioare. Avand putine piste, de Palma incepe sa cerceteze povestea calatoriei in Noua Guinee, intreprinsa cu saptezeci de ani mai devreme, de catre doctorul care a fost asasinat.
In aceasta calatorie a fost insotit de un colectionar de arta oceanica, Robert Ballancourt. In cursul anchetei, de Palma si echipa lui dau de urma unor afaceri ilegale cu obiecte de arta care au loc in docurile pustii ale Marsiliei.
O poveste despre razbunarea spiritelor, ritualuri papuase si vanatori de capete.