Myanmar (Birmania)

Publicata prima data in urma cu cateva decenii, neobisnuita odisee a lui Paul Theroux a devenit o carte clasica a literaturii de calatorie.

Acordorul de piane (2002) marcheaza debutul senzational al unui prozator american de doar douazeci si sase de ani. Romanul a inregistrat tiraje foarte mari, a primit recenzii mai mult decit magulitoare si este in curs de ecranizare.

Clubul European este locul in care colonialistii britanici vin sa-si treaca plictisul, dar si mirajul micilor afaceristi birmanezi cu ambitii mari.

În mijlocul lagărului de prizonieri de război condamnați să construiască o cale ferată între Birmania și Thailanda, cunoscută sub numele de Calea ferată a morții, chirurgul Dorrigo Evans, comandantul lagărului, este torturat de povestea de dragoste pe care a trăit-o cu tânăra soție a unchiului său cu doi ani în urmă.

Cine cade prizonier la japonezi are noroc daca moare repede. Executia sumara e preferabila lagarului, stiuta fiind inclinatia nipona spre suplicii. Cand insa recolta inseamna un lot de ofiteri si soldati englezi, lucrurile se schimba. Iar daca seful capturatilor sta bine la capitolul fanatism, virajul e savuros. Colonelul Nicholson primeste simultan mai multe misiuni: sa construiasca un pod peste raul Kwai, sa-l suporte pe colonelul Saito, comandantul lagarului, si sa-si convinga subalternii ca, la o adica, indeplinirea ordinelor (chiar rostite de dusman) tine de onoare, nicidecum de spectrul tradarii.