Serbia

Despre L`usage du monde – titlul original contine un joc de cuvinte practic intraductibil – s-a spus ca este cartea-cult a generatiilor succesive de globe-trotteri, dar si de exploratori care nu-si parasesc odaia proprie, ca este capodopera literaturii francofone de calatorie din ultima jumatate a secolului trecut, dar si o capodopera literara pur si simplu. Nicolas Bouvier se considera un scriitor-calator si un vanator de imagini (era si fotograf); este de fapt, in primul rand, un mare scriitor. O calatorie nu are nevoie de motive. Si dovedeste, in scurt timp, ca-si este siesi suficienta. Crezi ca vei face o calatorie, dar in scurt timp pricepi ca ea, calatoria, e cea care te face – sau desface.

Pilotul de pe Dunăre este un roman de aventuri ai cărui eroi aparţin popoarelor balcanice - bulgari, români, unguri, sârbi etc., acţiunea desfăşurându-se în preajma primului război balcanic. Eroul principal, bulgarul Sergiu Ladko, îl întruchipează, asemenea multor personaje ale lui Jules Verne, pe luptătorul care cultivă valorile pozitive, în cazul de faşă libertatea propriului popor. Alt personaj, ungurul Ilia Bruţ, urmăreşte prinderea unei bande de tâlhari care operau în localităţile riverane Dunării. Aventură, suspans, descrierea cu lux de amănunte a unor locuri exotice, toate concură la realizarea unui roman care, asemenea celorlalte cărţi ale lui Jules Verne, se citesc cu sufletul la gură.

In anii ’70, Bill Bryson a facut o calatorie prin Europa impreuna cu prietenul sau Stephen Katz. Douazeci de ani mai tarziu, hotarat sa repete experienta, isi ia rucsacul si porneste din cel mai nordic oras al continentului, Hammerfest, ajungand pana la Istanbul. De la oameni si moravurile locale la muzee, catedrale si hoteluri sau restaurante, nimic nu scapa ochiului critic al lui Bryson. El isi pastreaza mereu umorul caustic, indiferent daca descrie celebra catedrala din Koln sau povesteste despre jaful caruia ii cade victima la Florenta, despre traficul din Paris, despre canalele Amsterdamului sau despre cearta privind nota de plata la un hotel din Copenhaga.

Un renume de trista faima a insotit Balcanii de-a lungul acestui secol: pentru Europa Occidentala, regiunea n-a reprezentat mai mult decat un butoi cu pulbere. Si totusi, in ciuda crizelor periodice care au strabatut acest spatiu, imaginea sa in constiinta europeana n-a fost dintotdeauna sumbra. Vreme de secole Balcanii au fost priviti ca un teritoriu exotic si fascinant, inzestrat cu intregul farmec al Orientului.

Maria Todorova, cercetatoare americana de origine bulgara, analizeaza inceputurile acestei imagini, relevandu-i avatarurile si descifrandu-i consecintele asupra istoriei de ieri si de azi.

Subiectul cartii lui Larry Wolff, profesor de istorie la Boston College, este definirea si caracterizarea Europei de Est de catre ganditorii occidentali din ultima parte a secolului al XVIII–lea. Cei mai celebri sunt Voltaire si Rousseau, care au comentat tari unde n-au fost niciodata: Rusia si respectiv Polonia. Multi altii au calatorit insa in tarile despre care au scris, lasand posteritatii observatii patrunzatoare, dar si opinii subiective sau jumatati de adevaruri. Larry Wolff, specialist in secolul al XVIII–lea european, ofera o magistrala sinteza a doua secole de interactiune simbolica intre Vest si Est.