Cum au dezvoltat literatura și căile ferate turismul în Scoția
Timp de peste 200 de ani Scoția a atras turiști promițând peisaje sălbatice, o istorie romantică și un amestec cultural plin de curiozități. „Journal Of A Tour To The Hebrides” al lui James Boswell din 1775 deschide pentru prima dată misteriosul nord al Marii Britanii unui public mai larg.
Însă poemul „The Lady Of The Lake” publicat în 1810 de Walter Scott va fi cel care va stârni curioziatea unui public tot mai mare pentru Scoția. Acest poem reprezintă începutul industriei de turism din Scoția iar Sir Walter Scott este considerat părintele acestei industrii care acum este cotată la o cifră de peste 12 miliarde de lire sterline pe an.
Publicat în peste 23 000 de exemplare, poemul a cărui acțiune este amplasată în jurul Loch Katrine și Trossachs a fost foarte bine vândut la acel moment, constituind un adevărat fenomen literar al acelui timp. Acest poem a generat sentimente puternice pentru Scoția și Highlands devenind sursă de inspirație pentru numeroși scriitori și artiști în anii care au urmat.
Companiile feroviare vor profita de această oportunitate și de acest interes, valorificând peisajele din „The Lady Of The Lake”, organizând excursii tematice, cum ar fi cele oferite de Caledonian Railway Company.
Scott cu ajutorul poemelor și al romanelor sale(în special seria Waverley) reușește să declanșeze o adevărată manie pentru tot ce are legătura cu Scoția.
„Waverley” a fost o senzație literară care s-a vândut din prima zi și i-au adus lui Scott, bogăție si faimă internațională. Iar în timpul în care romanul său de debut este vândut în întrega țară, ce face Scott? Face o călătorie în Shetland, navigând alături de bunicul lui Robert Louis Stevenson. Stația de cale ferată din Edinburgh este numită dupa acest roman(nici măcar lui Shakespeare nu i s-a făcut această onoare!), o echipă de fotbal(Scott de altfel era un mare admirator al acestui sport) și nu mai puțin de 22 de orașe din America îi poartă numele – de altfel el a fost primul scriitor cu adevărat internațional al secolului al XIX, motiv pentru care în timpul „Scott-mania”, la începutul și mijlocul secolului al XIX-lea, municipalități și artere de circulație din întreaga lume vorbitoare de limba engleză și din Imperiu s-au numit în onoarea lui. Nu exista oraș important din America de Nord care să nu aibă un “Waverl[e]y” street, avenue sau drive. În plus, niciunui alt scriitor din lume nu i s-a ridicat un monument comemorativ mai mareț(Scott Monument, îl găsiți în Princes Street Gardens din Edinburgh)! Posibil însă ca cel mai observat loc care aduce un ultim omagiu acestui autor să fie barul „Sir Walter Scott” din aeroportul din Edinburgh! Puțini autori au fost imortalizați la fel de generos ca și Sir Walter Scott, chiar dacă unele dintre aceste monumente reprezintă puțin interes, în prezent, pentru trecători. Puțini cunosc, probabil, că cele trei artere Rose Street, Princes Street și George Street comemorează Uniunea(dintre Scoția și Anglia) la care Walter Scott a contribuit atât de mult.
Chiar și Regina Victoria va îmbrățișa cu toată inima această pasiune pentru Scoția, drept dovadă stă Castelul Balmoral din Highlands, cel care va deveni reședința sa preferată. Din momentul în care Regina Victoria a ales Highlands și Royal Deeside drept destinație de vacanță preferată, scena pentru industria de turism din Scotia a fost permanent stabilită.
Deși această versiune a Scoției, promovată de monarh și de Sir Walter Scott, a cunoscut multe critici, ba chiar a fost ridiculizată, fiind considerată mult prea „zaharoasă” pentru o țară al cărui trecut a fost de cele mai multe ori foarte brutal, mai ales dacă se au în vedere repercursiunile care au avut loc în Highlands după înfrângerea Răscoalei iacobite din 1745, totuși tartanul, cimpoaiele și peisajele au devenit o parte din imaginea Scoției, imaginea pe care o avem și în prezent. Despre Scoția lui Walter Scott și moștenirea lui am scris mai muuuulte aici.
Dr. Matthew Alexander, senior marketing lecturer și specialist în turism al Strathclyde University afirmă că „Sir Walter Scott a avut cu siguranță un rol important în crearea Scoției ca destinație turistică. Desigur, celebrul poem „The Lady Of The Lake”(cât și restul romanelor – n.e.) au contribuit considerabil la aceasta, dar el a fost și cel care a organizat vizita regală a regelui George al IV-lea la Edinburgh, convingând-l pe acesta sa îmbrace tartanul. Regele a iesit îmbrăcat într-un costum din tartan în valoare de aproximativ 100.000 £ în banii de astăzi, fiind teribil de amuzat de Scoția și de tot ce este scoțian.” În opinia sa însă persoana care a contribuit cel mai mult la lansarea Scoției ca și destinație turistică a fost Regina Victoria. „Ea scria în jurnalul său ca acesta este un loc în care se simte relaxată și care îi transmite un sentiment de pace. Influența ei a fost enormă. Dacă ar fi strănutat în Pitlochry, atunci cu siguranță Pitlochry ar fi fost un loc care trebuia vizitat.” A urmat apoi așa numita „obsesie victoriană” pentru Scoția, tartan, partide de vânătoare. Stații de cale ferată precum Corrour și Rannoch, au fost special construite pentru cei dornici să pășească pe aceste cărări sălbatice apreciate de capetele regale.”
Ed Bartholomew, senior curator și cercetător la National Railway Museum din York confirmă rolul important pe care liniile de care ferată le-au avut în dezvoltarea Scoției ca și destinație turistică. „Companiile de cale ferată nu promovau doar călătoriile, ci destinațiile în sine, atât pentru persoanele care trăiau în apropiere cât și pentru cei ce veneau de departe. Publicitatea si marketingul companiilor feroviare a fost deosebit de sofisticat în secolul XX”, ne spune acesta. „Aceste campanii de promovare nu se rezumau doar la tipărirea unor afișe publicitare ci și la organizarea unor diverse spectacole de cascadorie, pentru Flying Scotsman, de exemplu, sau la conceperea și publicarea unor ghiduri turistice pentru prezentarea terenurilor de golf din Scoția. Pentru locuitorii orașelor puternic industriale propuneau excursii de o zi în Trossachs, Loch Lomond sau Highlands, de exemplu. Mai târziu, unele dintre companiile de cale ferată s-au dotat cu locomotive cu abur și vagoane de călători care să permită organizarea unor circuite mai lungi. Afișe pentru „Largs Lively” și „Sweet Rothesay Bay”, publicate de London Midland și Scottish Railway, apăreau peste tot în perioada interbelică.”
În anii ’50 orașele de pe litoralul scoțian cu plajele lor lungi au devenit foarte populare. Inverness a devenit chiar destinația principală pentru lunile de miere. Într-un ghid pentru Montrose – cunoscut și sub denumirea de Riviera de Nord-Est – poate fi observată grafica vie folosită care înfățișează două femei strălucitoare în costume de baie și cu pălării, bucurându-se de o baie de soare. Se poate citi: „În timpul verii, plaja este o atracție fără sfârșit. În timp ce adulții se bucură de baile de soare, tinerii se bălăcesc în piscinele naturale create de maree”.
În 1969 este înființat Scottish Tourist Board, pentru a asigura strategii de dezvoltare turistică la nivel național. Și de atunci nu cred că există turist care să se plictisească în Scoția sau care să nu gasească toate informațiile de care ar putea avea nevoie pentru planificarea unei vacanțe. Castele, plaje spectaculoase, natură sălbatică, o mulțime de festivaluri pentru toate gusturile și interesele, pub-uri cu poveste, degustări de whisky(Slàinte!), grădini istorice, o grămadă de muzee, monumente și case memoriale.
Informații despre atracțiile literare din Scoția găsiți aici. Prupuneri de tururi literare, aici și aici. Cine vrea să ajungă la Abbotsford, fosta reședință a lui Walter Scott, găsește toate informațiile aici. Dacă vreți să pășiți pe urmele personajelor din Outlander, atunci aici veți găsi tot ce aveți nevoie. Informații despre The Great Edinburgh Literary Pub Tour găsiți aici. Sau poate vreți să mergeți pe urmele lui Harry Potter? Atunci ce spuneți de o călătorie cu trenul? Informații mai multe aici. Pentru mai multe informații pentru o vacanța de neuitat în Scoția cu trenul, informații aici, aici și aici. Și lista ar putea continua dar am să mă opresc aici.
Sursă: www.scotsman.com
*imagine header: Jacobite Glenfinnan Viaduct | Sursă: www.visitscotland.com
www.dinmansarda.com
- Afganistan. De pe hippie trail în cimitirul speranțelor (recomandări de lectură) - 25 august 2021
- Scriitori români pe frontul Primului Război Mondial - 29 noiembrie 2018
- România văzuta de străini - 31 ianuarie 2018
