Science-fiction

„O carte ce nu trebuie ratata. O lectura foarte placuta indiferent de varsta, mi-a reamintit cum am inceput sa iubesc science-fictionul.“ - Orson Scott Card

Jacques fatalistul si stapanul sau este unul dintre actele de nastere ale romanului modern si o adevarata lectie de literatura pentru fiecare noua generatie. Acrobatiile metatextuale ale naratiunii, jocurile de oglinzi, punerile in abis, transformarea cititorului in actant complice fac din acest roman picaresc o prefigurare a scrierilor postmoderne ale zilelor noastre. Traducerea lui Gellu Naum ofera echivalentele romanesti perfecte pentru o scriitura care, desi degajata, este presarata la tot pasul cu referinte culturale.

In cautarea tainei pe care vrajitoarele au ascuns-o timp de secole.

Proaspat intorsi din calatoria in timp ce i-a purtat pana in Anglia anilor 1590, Diana Bishop si Matthew Clairmont sunt asteptati de vechi prieteni, dar si de noi amenintari. Vestea ca Diana urmeaza sa nasca gemeni este primita cu entuziasm, dar si cu ingrijorare. In timp ce Diana trebuie sa-si apere pozitia in mijlocul complicatului neam de Clairmont, pastrand totodata secretul asupra adevaratei naturi a puterilor ei, Matthew isi vede propriile taine scoase la lumina atunci cand Benjamin, fiul pe care il credea pierdut, revine in viata lui cu ganduri negre si o puternica dorinta de razbunare.

In inima Bibliotecii Bodleiene din Oxford, profesorul universitar Diana Bishop descopera fara sa vrea, in cursul cercetarilor ei, un manuscris alchimic aflat sub o vraja. Desi se trage dintr-un neam vechi si celebru de vrajitoare, Diana nu vrea sa aiba de-a face cu vrajitoria, asa ca, dupa o analiza sumara, returneaza manuscrisul. Dar descoperirea ei pune in miscare o intreaga lume fantastica, atragand pe urmele sale o sumedenie de demoni, vrajitoare si vampiri. Manuscrisul gasit de Diana si considerat pierdut de secole, este ravnit de toti acestia, iar faptul ca ea este singura creatura care poarte rupe vraja o transforma intr-o tinta.

Daniel1, umorist de succes si observator acid al realitatii contemporane, povesteste despre sfarsitul societatii in care traieste, o societate a simulacrului, victima propriei frivolitati si a delirului tehnologic in care se complace. Povestea lui este comentata si completata, doua milenii mai tirziu, de clonele sale, Daniel24 si Daniel25, reprezentanti ai rasei neoumanilor, a caror viata lipsita de pasiuni, dar nu si de dileme pare a demonstra adevarul trist ca linistea nu este totuna cu fericirea.